Īntors
la realitate, ca la o rabdatoare si casta
Penelopa, acest fiu risipitor care e pictorul adevarat
afla, īn sfīrsit, ceva despre virtutilei
ei adīnci. [...] "Ma
gīndesc – va spune el – la lucrari īn
care preocuparea sa se īndrepte numai asupra
unui obiect-loc-comun, sa-i epuizez, prin transformari
imperceptibile, semnificatiile..." Sau, īnca si
mai abrupt: "īn banal se īntīmpla cele
mai complicate si emotionante lucruri". "Īndragostit
de prezent, de aerul, de atmosfera degajata de orice
instantaneu", contemplīnd universul ca pe o
"gata-pictura", pictorul se va simti,
dintr-odata, capabil sa priveasca "orice copac ca
pe un lucru nemaivazut, nemaipomenit, de neīnteles;
ca pe o sinteza a īntregii lumi". El se va simti
īndemnat "sa umanizeze toate formele", sa
extinda "domeniul traditional al artei",
abandonīnd ideea de "opera" de dragul
"investigatiei". "E mai important ce gīndim
despre un obiect decīt realizarea lui", – crede
fiul risipitor. Din unghiul crezului acesta el respinge orice forma
de virtuozitate, de artificiu savant, de afectare. "Caracterul
creatiei trebuie sa se apropie cīt mai mult de
firesc" – suna programul sau. Iar de-a lungul
īnfaptuirii artistice, el nu va accepta alt factor de
control īn afara "rigorii naturii". Uneori, va gasi
agreabil "sa reabiliteze obiecte gasite". Le va
duce īn atelier, le va curata, le va redefini.
[...]
Si ca sa nu lasam omagiul acesta fara
adresa, ne vom grabi sa precizam identitatea
(aproximativa) a fiului risipitor despre care a fost vorba. El
se numeste Horia Bernea – Teodor Moraru – Ion
Dumitriu – Doru Covrig – Dan Dumitrescu – Ion
Grigorescu – Florina Lazarescu – Matei
Lazarescu – Aurel Bulacu (din ale caror
texte de catalog am citat).