O
sectiune printr-o grinda, cercurile concentrice ale anilor,
o blīnda expansiune a lemnului peste cercul ultimului an,
o nervura, o crapatura ca un fulger pe cerul de
vara, īmbinari mestesugite de mase
lemnoase, alte grinzi, banuiala unei case plutind printre atītea
migaloase detalii constructive, iata cīteva din
"armele" cu care Ion Dumitriu s-a prezentat, prin ciclul
Cap de grinda, īn fata vizitatorilor sai
de la Simeza īn recenta sa expozitie.
Consideratiile despre acest eveniment nu vor putea ocoli
oximoronul, de aceea vom spune ca pictorul dovedeste un
rafinament frust, ca lucrarile sale au o concretete
abstracta, ca am putea sa-l īncadram īn
realismul poetic si fantast. Forta de sugestie este atīt
de mare īncīt īti este necesar un exercitiu
de concentrare, un moment de acomodare cu pīnzele lui Ion
Dumitriu pentru a gusta deliciile cromatice "copiate" (si
"ajustate") din natura, pentru ca o sanatoasa
prejudecata ne spune ca natura este coloristul complet si
perfect. De aceea, am spus ca pictorul practica un
rafinament frust, rafinata fiindu-i conceptia plastica
si frusta, īn schimb, viziunea: atīt de
concrete, mustind de "adevar", sectiunile din
grinzi pot fi citite (si) drept savante si echilibrate
compozitii abstracte de linie si culoare, de unghiuri si
suprafete, tablouri instaurīnd o geometrie calda, o
erezie plastica, o pictura nonpitagoreica.
Dincolo,
īn restul expozitiei, īsi "face de cap"
fīnul, geometriile sīnt acum spatiale, pictorul īsi
dozeaza distantele īntr-o progresie savanta, de
la tablou la tablou īsi schimba unghiul din care
priveste aceeasi sura, aceeasi capita,
aceeasi lina colina de la Poiana Marului,
secretul locus periucundus al lui Ion Dumitriu. O īntoarcere
la natura propovaduieste acest eveniment artistic, o
īntoarcere straina, īnsa, de īnflacarari
ecologiste, de efuziuni rousseau-iste, de sectarism plen-air-ist,
o īntoarcere dictata de structura vitalista a
pictorului si de viziunea sa liric-realista īn fata
si īn mijlocul lumii.